|
Avem onoarea sa va invitam la lansarea cartii de benzi desenate "Ciutanul" - de Mihai Grajdeanu si Andrei Toderaşcu. Evenimentul va avea loc cadrul “Salonului de carte, presa si muzica Bucuresti” – AMPLUS organizat la Muzeul National de Istorie a Romaniei in data de 6 martie, ora 15:00.
Ciutanul este un prim volum dintr-o serie de trei ce alcatuiesc primul roman de benzi desenate din Romania. Mihai Grajdeanu si Andrei Toderascu, autorii cartii, va vor cuceri cu ceea ce este consideta ca fiind “a noua arta”: benzile desenate.
Cartea prezinta o poveste sportiva despre tanarul fotbalist Mihai Dumitrescu, un pusti defavorizat care va trebui sa depaseasca adversitatile unei vieti destul de complicate din punct de vedere financiar. O oferta prea buna pentru a fi adevarata din partea influentului Ivanov, patronul clubului la care juca tatal sau in urma cu multi ani il va arunca pe Mihai intr-o adevarata aventura ce implica proiecte genetice secrete si descifrarea misterului mortii tatalui sau.
Dar daca vreti sa vedeti cartea, sa va intalniti cu autorii sau sa aflati mai multe mergeti la lansarea de pe 6 martie de la ora 15.
|
Născut în 1961 şi absolvent al Institutului Politehnic, Vali Ivan ar fi trebuit să fie unul dintre zecile de mii de ingineri din ţara noastră. Dar schimbarea de regim din 1989 a hotărât altfel. Talentat la desen şi dotat cu un deosebit simţ al umorului, încă din 1990 Vali Ivan s-a făcut remarcat ca desenator de presă şi caricaturist, difuzându-şi cu dărnicie caricaturile şi benzile desenate în mai toate publicaţiile vremii: Dreptatea (1990), Evenimentul Zilei (1994), Expres Magazin (1994), România Liberă (1996), Adevărul (1996-2002), TV Mania (1998-2000) Gazeta Sporturilor (1998-2000) şi Jurnalul Naţional (din 2002).
Începând cu 2003, el demarează în paginile Jurnalului Naţional un serial BD in care satirizează moravurile clasei politice şi ale societăţii româneşti contemporane în general. Această bandă desenată este unică în ţara noastră, atât prin subiectele abordate, prin dimensiunea sa (o pagină întreagă de ziar) şi mai ales prin consecvenţa cu care apare, sâmbătă de sâmbătă, fără întrerupere, de peste 6 ani.Dar Vali Ivan – dotat cu o voinţă extraordinară - este un artist care se auto-depăşeşte în permanenţă. Astfel, în 2005, anul centenarului dispariţiei lui Jules Verne, Vali Ivan publică la editura Egmont, în premieră mondială, albumul Cinci săptămâni în balon, adaptare a romanului cu acelaşi titlu. Albumul, vândut în 10.000 ex., a reprezentat o excelentă transpunere BD şi a apărut în condiţii grafice de excepţie.
Anul următor, pentru ediţia de duminică a Jurnalul Naţional, îl creează pe Clanţă, un puşti al timpurilor noastre. Prin peripeţiile de zi cu zi ale personajului său, artistul creionează o dulce-amară cronică grafică a vremurilor noastre.In fine, înscriindu-se în mod natural în proiectul „Mişcarea de rezistenţă”al Jurnalului Naţional, de conservare şi promovare a adevăratelor valori culturale româneşti, Vali Ivan creează o nouă bandă desenată, Haiducul Iancu Jianu . Deşi un subiect des întâlnit (cel puţin în anii 60-70) în literatura şi cinematografia românească, în ţara noastră au apărut puţine benzi desenate cu haiduci. Practic doar două: Miu-al-Florilor (un haiduc din perioada fanariotă), imaginat de Al Mitru şi Aurel Tita şi desenat de Ioan-Deak-Cluj (în 1968) şi Albin Stanescu (în 1983), pentru revista Cutezătorii şi Haiducul Adam Neamţu, scenariu Damian Izverniceanu, desene Adam Morân, o carte BD apărută la editura Facla din Timişoara în 1985.
Haiducul Iancu Jianu este însă un proiect diferit, mizând pe veridicitatea personajului (care a existat în realitate – vezi muzeul său de la Caracal). Vali Ivan îşi schimbă - pentru prima oară în 20 de ani - stilul grafic, adoptând unul realist, în conformitate cu scenariul povestirii şi se documentează minuţios pentru banda sa desenată, începând cu inserţia protagonistului în epoca istorică şi terminând cu decorurile şi veşmintele personajelor.Dinamismul naraţiunii, cu numeroase întorsături de situaţii, acţiunea în cascadă, realismul personajelor şi personalităţile lor bine conturate, practic invită cititorul să trăiască pe viu emoţiile personajelor de hârtie. Banda desenată Haiducul Iancu Jianu se constituie astfel într-o lectură antrenantă pentru toate vârstele dar şi într-o lecţie de istorie bine documentată, şi nu ne rămâne decât să sperăm că, la final, cititorii Jurnalului Naţional şi toţi pasionaţii de benzi desenate din România să poată să aşeze în biblioteca lor şi un album reunind planşele cu peripeţiile Haiducului Iancu Jianu.
Dodo Niţă
Nota. Am urmărit comentariile postate pe site-ul nostru dar şi pe altele, apropo de această bandă desenată. In ceea ce mă priveşte, nefiind desenator, nu voi comenta aspectele care ţin strict de grafism, culoare, proporţii. Pot doar să vă spun că la ora actuală, în România nu mai publica nimeni BD realiste care, aşa cum s-a văzut, sunt mult mai mult greu de realizat decât cele comice (şi implicit suscită aşteptări mai mari din partea publicului). M-a mirat însă reacţia de pudicitate a unor cititori (nu ştiu ce vârstă au) contra unei pagini în care apare o femeie semi-nud (in trei casete i se vede o jumătate de sân). Imaginile sunt comparate cu fotografii din Playboy sau Penthouse, ceea mi se pare rizibil şi mă fac să cred ca preopinenţii nu au deschis niciodată o astfel de revistă. Scena de semi-nud este absolut firească în economia benzii desenate, Iancu Jianu nu era în patul amantei sale ca să se roage împreună la Cel de Sus. Îndrăznesc să sper că nimeni nu va compara scena de biciuire a unui ţăran într-o pagină anterioară cu una de sado-masochism.
Fără a risca eu însumi o comparaţie, nu pot să nu mă gândesc totuşi la filmul Păcală (cel din anii 70, nu cel din 2006, deşi ambele sunt regizate de Geo Saizescu şi chiar merită comparate între ele) şi să-mi amintesc cu nostalgie scena de nud complet când frumoasa Mariella se scălda în râu iar camera o filma printre crengi. De asemenea n-am să uit niciodată sânii bombaţi, gata să sară din corsetul Vasilicăi Tastaman, nevasta pădurarului, când aceasta se giugiulea cu Păcală. A fost Păcală din 1974 un film erotic?
|
|
Click pentru versiunea PDF
Cu o mica intarziere va anunt aparitia dosarului Brigada Desenatorilor pune publicul in alerta, un dosar despre banda desenata din Romania, alcatuit de Dragos Cojocaru si publicat in Suplimentul de Cultura nr 261/20-26 februrie.
Cu aceasta ocazie este intervievat si Dodo Nita care, la intrebarea « Cum vedeti starea BD-ului in Romania astazi, prin prisma unei experiente de peste doua decenii de cind pledati cauza benzii desenate? » raspunde urmatoarele :
Dupa entuziasmul de la inceputul anilor '90, omorit in fasa de inflatie si diletantism si, in general, de politica economica dezastruoasa a guvernelor postdecembriste succesive, cred ca in prezent banda desenata se afla pe o curba usor ascendenta. Pentru copii apar reviste precum "Doxi" (BD romanesc) sau "Donald Duck" si "Witch", pentru adolescenti gasim la chioscuri "Spiderman", "Star Wars", "Garfield", iar adultii citesc in cotidiene stripurile politi-comice ale unor Terente si Jup sau BD-ul istoric Iancu Jianu al lui Vali Ivan. Mai gasim stripuri si BD in "TV Mania", "Cool Girl", "Bravo", "Helion" (BDSF).
Editurile publica albume, putine, e adevarat, dar consistente: Rao (Micul Print), Corint (Wolverine), MM Europe (10 albume Tintin), Hardcomics (carti BD alternative). Deci apar benzi desenate pentru toate gusturile si toate virstele, e adevarat mult mai putine ca in Franta sau Belgia. Mai nou, in Bucuresti, doua sau trei librarii de carte straina ofera si comics-uri americane sau manga japoneze (dar tot in engleza).
Restul dosarului si interviului aici.
|
colectia contemporana de Biblii din Tijuana stranse de Declan Clarke si Paul McDevitt
Marti 16 februarie 2010, 18.00 @ PARADISGARAJ (str.Batistei, nr.20)
Tijuana Bibles (cunoscute si sub numele de Jo Jo Books sau Fuck Books) sunt o forma de comics underground american, popularizate in epoca Marii Depresiuni economice din 30'. Putine se stiu despre originile acestui format de banda desenata, dar se pare ca erau tiparite la presele de ziar dupa orele de lucru si vandute in frizerii, in curtea scolii sau din portbagaje. Ele erau o interpretare proletara a benzilor desenate din presa americana de duminica, care in anii 30' erau citite de 70% din adulti. Protagonistii principali ai Bibliilor din Tijuana erau staruri si personaje faimoase de banda desenata din epoca – toate fiind exploatate satiric. Spre deosebire de banda desenata traditionala autorii puteau sa tinteasca pe oricine. Intr-o epoca pline de dezechilibre sociale, comicsurile acestea satirizeaza si pe bogati si pe saraci. Artistii si editorii Bibliilor din Tijuana au ramas anonimi.
Mai multe pe http://aerobix.blogspot.com/
Istorie Tijuana Bible : www.tijuanabible. org/tijuana- bible-history. html
Eseu de Art Spiegelman: www.awn.com/ mag/issue4. 04/4.04pages/ spiegelmancomics .php3
de la Claudiu Cobilanschi.
|
|
